pojar
română
Etimologie
Din slavă požarŭ.
Pronunție
- AFI: /po'ʒar/
Substantiv
| Declinarea substantivului pojar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pojar | pojaruri |
| Articulat | pojarul | pojarurile |
| Genitiv-Dativ | pojarului | pojarurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- foc mare care se propagă, cauzând pierderi materiale; incendiu.
- boală contagioasă la copii, care se manifestă prin apariția unor pete roșii pe piele; rujeolă; cori.
Traduceri
Traduceri