pomelnic
română
Etimologie
Din slavă (veche) pomĕnĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /po'mel.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului pomelnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pomelnic | pomelnice |
| Articulat | pomelnicul | pomelnicele |
| Genitiv-Dativ | pomelnicului | pomelnicelor |
| Vocativ | pomelnicule | pomelnicelor |
- listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni.
- (fam. sau ir.) listă sau enumerare lungă de nume; (p.ext.) înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online