poncif
română
Etimologie
Din franceză poncif.
Pronunție
- AFI: /pon'ʧif/
Substantiv
| Declinarea substantivului poncif | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poncif | poncife |
| Articulat | ponciful | poncifele |
| Genitiv-Dativ | poncifului | poncifelor |
| Vocativ | ' | ' |
- creație artistică ordinară, lipsită de originalitate.
- lucru banal; banalitate.
Traduceri
Traduceri