pondera

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză pondérer < latină ponderare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
pondera
Infinitiv a pondera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ponderez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pondereze
Participiu ponderat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni.
  2. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera.


Traduceri

Anagrame

Referințe