ponorî

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ponor.

Pronunție

  • AFI: /po.no'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ponorî
Infinitiv a (se) ponorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ponorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ponorască
Participiu ponorât
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.; despre terenuri) a se prăbuși, a se surpa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe