popă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) popŭ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
popă
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ popă popi
Articulat popa popii
Dativ-Genitiv popei popilor
Vocativ popă popilor
  1. (pop.) preot.
  2. numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege.
  3. nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A plăti ca popă = a plăti sigur (și până la ultimul ban)
  • A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
  • A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva
  • A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte
  • A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul
  • A da ortul popii = a muri
  • (A umbla cu) uite popa, nu e popa, = se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa


Traduceri

Referințe