popic

română

Variante

• popică

Etimologie

Din pop + sufixul -ic.

Pronunție

• AFI: /'po.pik/

Substantiv

Declinarea substantivului popic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	popic	popice
Articulat	popicul	popicele
Genitiv-Dativ	popicului	popicelor
Vocativ	popicule	popicelor

1. (la pl.) joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului.
2. (la pl.) popicărie.
3. piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor.

Cuvinte derivate

• popicar
• popicărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online