povață

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din poloneză powodcaconducător”.

Pronunție

  • AFI: /po'va.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
povață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ povață povețe
Articulat povața povețele
Dativ-Genitiv poveței povețelor
Vocativ povață povețelor
  1. (pop.) îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială.
  2. persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe