prăda

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină praedare.

Pronunție

  • AFI: /prə'da/


Verb


Conjugarea verbului
prăda
Infinitiv a prăda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prad
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prade
Participiu prădat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț.
    L-au prădat noaptea hoții.
    Bandiții au prădat banca.
  2. a sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe