praștie

română

Etimologie

Din slavă (veche) prašta.

Pronunție

• AFI: /'praʃ.ti.e/

Substantiv

Declinarea substantivului praștie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	praștie	prăștii
Articulat	praștia	prăștiile
Genitiv-Dativ	praștiei	prăștiilor
Vocativ	praștie	prăștiilor

1. veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită.
2. aruncătură cu praștia; distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia.
3. frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș.
4. frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa.

Cuvinte derivate

• prăștiaș
• împrăștia

Cuvinte compuse

• cal de praștie

Locuțiuni

• (loc.adj.) Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent.

Expresii

• Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică
• (reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost
• A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aspreți
• presați
• prestai
• preștia
• răpești
• sperați
• speriat

Referințe

• DEX '98 via DEX online