practica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pratiquer (după practică).

Pronunție

  • AFI: /prak.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
practica
Infinitiv a practica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
practic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să practice
Participiu practicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
  2. (v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
    Practică virtutea.
    Se practică un anumit procedeu.
  3. (v.tranz.) a face, a executa; a efectua.
    A practica o gaura într-un perete.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe