pragmatism
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză pragmatisme.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului pragmatism |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pragmatism | ' |
| Articulat | pragmatismul | ' |
| Dativ-Genitiv | pragmatismului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- curent filozofic care susţine că utilitatea practică este unicul criteriu al adevărului.
- atitudine a unei persoane pragmatice.
Traduceri
Traduceri