preîntâmpinare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din preîntâmpina.

Pronunție

  • AFI: /pre.ɨn.tɨm.pi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
preîntâmpinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ preîntâmpinare preîntâmpinări
Articulat preîntâmpinarea preîntâmpinările
Genitiv-Dativ preîntâmpinării preîntâmpinărilor
Vocativ preîntâmpinare, preîntâmpinareo preîntâmpinărilor
  1. acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire.


Traduceri