preîntâmpinare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din preîntâmpina.
Pronunție
- AFI: /pre.ɨn.tɨm.pi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preîntâmpinare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preîntâmpinare | preîntâmpinări |
| Articulat | preîntâmpinarea | preîntâmpinările |
| Dativ-Genitiv | preîntâmpinării | preîntâmpinărilor |
| Vocativ | preîntâmpinare, preîntâmpinareo | preîntâmpinărilor |
- acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
