preamărire
română
Etimologie
Din preamări.
Pronunție
- AFI: /pre̯a.mə'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preamărire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preamărire | preamăriri |
| Articulat | preamărirea | preamăririle |
| Genitiv-Dativ | preamăririi | preamăririlor |
| Vocativ | preamărire, preamărireo | preamăririlor |
- acțiunea de a preamări și rezultatul ei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri