precept

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză précepte.

Pronunție

  • AFI: /pre'ʧept/


Substantiv


Declinarea substantivului
precept
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ precept precepte
Articulat preceptul preceptele
Genitiv-Dativ preceptului preceptelor
Vocativ ' '
  1. formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă.
  2. propunere argumentată; sfat; recomandare.


Traduceri