preceptor
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză précepteur.
Pronunție
- AFI: /pre.ʧep'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului preceptor |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preceptor | preceptori |
| Articulat | preceptorul | preceptorii |
| Dativ-Genitiv | preceptorului | preceptorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie.
Traduceri
Traduceri
