precuvântare
română
Etimologie
Din precuvânta.
Pronunție
- AFI: /pre.ku.vɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului precuvântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precuvântare | precuvântări |
| Articulat | precuvântarea | precuvântările |
| Genitiv-Dativ | precuvântării | precuvântărilor |
| Vocativ | precuvântare, precuvântareo | precuvântărilor |
- acțiunea de a precuvânta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri