predicare
română
Etimologie
Din predica.
Pronunție
- AFI: /pre.di'ka.re/
Substantiv
Declinarea substantivului predicare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | predicare | predicări |
Articulat | predicarea | predicările |
Genitiv-Dativ | predicării | predicărilor |
Vocativ | predicare, predicareo | predicărilor |
- acțiunea de a predica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri