predicare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din predica.

Pronunție

  • AFI: /pre.di'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
predicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predicare predicări
Articulat predicarea predicările
Genitiv-Dativ predicării predicărilor
Vocativ predicare, predicareo predicărilor
  1. acțiunea de a predica și rezultatul ei.


Traduceri