predicare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din predica.
Pronunție
- AFI: /pre.di'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului predicare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predicare | predicări |
| Articulat | predicarea | predicările |
| Dativ-Genitiv | predicării | predicărilor |
| Vocativ | predicare, predicareo | predicărilor |
- acțiunea de a predica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
