predispoziție
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză prédisposition.
Pronunție
- AFI: /pre.dis.po'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului predispoziție |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predispoziție | predispoziții |
| Articulat | predispoziția | predispozițiile |
| Dativ-Genitiv | predispoziției | predispozițiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație.
- stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli.
Traduceri
Traduceri
