prefix

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din franceză préfixe.

Pronunţie

  • AFI: /pre'fiks/


Substantiv


Declinarea substantivului
prefix
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prefix prefixe
Articulat prefixul prefixele
Dativ-Genitiv prefixului prefixele
Vocativ prefixule prefixelor
  1. afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat
  2. (în telefonia interurbană automată) număr care identifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de telefon al abonatului

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri





catalană

(Català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

prefix

  1. prefix





engleză

(English)

Etimologie

  • Din lat. praefixus

Pronunţie

  • AFI: /ˈpɹiːfɪks/


Substantiv

prefix, pl. prefixes

  1. prefix

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
prefix
Infinitiv prefix
Prezent simplu
pers. 3 sg.
prefixes
Trecut simplu prefixed
Participiu trecut prefixing
Participiu prezent prefixed
  1. a pune un prefix
  2. a stabili dinainte





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

prefix

  1. prefix





suedeză

(Svenska)

Etimologie

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
prefix
' Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ prefix prefixet prefix prefixen
Genitiv prefix prefixets prefix prefixens

prefix

  1. prefix

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate





tătară

(Татарча/Tatarça)

Etimologie

Din en. prefix

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

prefix

  1. prefix