pregeta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʤe'ta/


Verb


Conjugarea verbului
pregeta
Infinitiv a pregeta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
preget
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pregete
Participiu pregetat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (pop.) a sta pe gânduri înainte de a face ceva; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe