pregeta
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare.
Pronunție
- AFI: /pre.ʤe'ta/
Verb
| Conjugarea verbului pregeta |
|
| Infinitiv | a pregeta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
preget |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pregete |
| Participiu | pregetat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (pop.) a sta pe gânduri înainte de a face ceva; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a nu se putea hotărî
|