prepunere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prepune.

Pronunție

  • AFI: /pre'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prepunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prepunere prepuneri
Articulat prepunerea prepunerile
Genitiv-Dativ prepunerii prepunerilor
Vocativ prepunere, prepunereo prepunerilor
  1. acțiunea de a prepune și rezultatul ei.


Traduceri