presentiment
română
Etimologie
Din franceză pressentiment.
Pronunție
- AFI: /pre.sen.ti'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului presentiment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | presentiment | presentimente |
| Articulat | presentimentul | presentimentele |
| Genitiv-Dativ | presentimentului | presentimentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire.
Traduceri
Traduceri