prezență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză présence.

Pronunție

  • AFI: /pre'zen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prezență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prezență prezențe
Articulat prezența prezențele
Dativ-Genitiv prezenței prezențelor
Vocativ prezență prezențelor
  1. faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
  2. existență.
  3. manifestare a unei personalități (de prestigiu).

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.prep.) În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva).


Traduceri

Referințe