pricolici
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Aparţine unei mitologii populare foarte răspândite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvântului trebuie să vedem ngr. λύϰος (lýkos, "lup"). Prima parte rămâne nesigură; gr. θρίξ (thríz, "păr") (Scriban) este improbabilă fonetic şi dificilă semantic; πρίϰός (príkós, "amar, trist") convine fonetic, dar nu şi în privinţa sensului. Legătura cu vârcolac (Tiktin) nu este sigură.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ' | pricolici |
| Articulat | pricoliciul | pricolicii |
| Dativ-Genitiv | pricoliciului | pricolicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în superstiţii) duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) şi care ia înfăţişarea unor animale.
- (p. gener.) strigoi.
- (fig.) epitet dat unui copil neastâmpărat.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
duh rău care ia înfăţişarea de lup
