prinos

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) prinosŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
prinos
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prinos prinosuri
Articulat prinosul prinosurile
Genitiv-Dativ prinosului prinosurilor
Vocativ prinosule prinosurilor
  1. (în antichitate) dar oferit divinității; (p.ext.) dar oferit unui stăpânitor.
  2. (fig.) omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze.


Traduceri

Referințe