pristăvire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pristăvi.

Pronunție

  • AFI: /pris.tə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pristăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pristăvire pristăviri
Articulat pristăvirea pristăvirile
Genitiv-Dativ pristăvirii pristăvirilor
Vocativ pristăvire, pristăvireo pristăvirilor
  1. acțiunea de a pristăvi și rezultatul ei.


Traduceri