priva

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză priver < latină privare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
priva
Infinitiv a priva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
privez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să priveze
Participiu privat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar.
  2. (v.refl.) a renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe