proastă

română

Etimologie

Din prost.

Pronunție

• AFI: /'pro̯as.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului proastă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proastă	proaste
Articulat	proasta	proastele
Genitiv-Dativ	proastei	proastelor
Vocativ	proasto	proastelor

1. persoană lipsită de inteligență, fără judecată, fără minte; toantă, prostănacă.
2. persoană care se încrede ușor; persoană naivă, credulă.
3. (înv. și pop.) persoană fără știință de carte; persoană neînvățată, ignorantă.
4. persoană lipsită de rafinament; persoană simplă, neevoluată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răposat

Referințe

• DEX '98 via DEX online