proba

Vezi și : prob, probă, próba

română

Etimologie

Din lat. probāre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului proba
Infinitiv	a proba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	probez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să probeze
Participiu	probat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.

   A proba sentimentele cuiva.

2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.

   Și-a probat temeinic ideile.

Sinonime

• 1: încerca, verifica, (înv.) ispiti
• 2: argumenta, confirma, demonstra, dovedi, întări, susține

Cuvinte derivate

• probagiu
• proband
• probandat
• probant
• probar
• probare
• probat
• probator
• probatoriu
• probație, probațiune
• probă
• probăi, probălui
• probăit, probăluit
• probăluire

Cuvinte apropiate

• probabil
• probabiliorism
• probabilism
• probabilist
• probabilistic
• probabilitate
• probabilmente

Traduceri

a încerca

armeană: փորձել (Հայերեն) (p’orjel) catalană: intentar (Català), provar (Català), tractar de (Català) chineză: 試驗 (中文), 试验 (中文) (shìyàn) coreeană: 해보다 (한국어) (haeboda) daneză: forsøge (Dansk), prøve (Dansk) engleză: try (English), sample (English) esperanto: testi (Esperanto), provi (Esperanto) finlandeză: kokeilla (Suomi) franceză: déguster (Français) germană: versuchen (Deutsch), probieren (Deutsch) greacă: δοκιμάζω (Ελληνικά) (dokimázo), προσπαθώ (Ελληνικά) (prospathó) italiană: provare (Italiano)

japoneză: 試みる (日本語) (kokoromiru) maghiară: próbálni (Magyar), megpróbálni (Magyar), kipróbálni (Magyar) neerlandeză: proberen (Nederlands), uitproberen (Nederlands) norvegiană: prøve (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: próbować (Polski) portugheză: tentar (Português), provar (Português) rusă: пробовать (Русский) (próbovat'), попробовать (Русский) (popróbovat') spaniolă: tratar (Español), intentar (Español) suedeză: prova (Svenska), testa (Svenska) thailandeză: ลอง (ไทย) (long) turcă: girişmek (Türkçe)

a demonstra (cu probe)

arabă: أثبت (العربية) ('athbata) cehă: dokázat (Česky), prokázat (Česky) chineză: 證明 (中文), 证明 (中文) (zhèngmíng) engleză: prove (English), demonstrate (English) esperanto: pruvi (Esperanto) estoniană: tõestama (Eesti) finlandeză: todistaa (Suomi), näyttää toteen (Suomi) franceză: prouver (Français) germană: beweisen (Deutsch), prüfen (Deutsch) greacă: αποδεικνύω (Ελληνικά) (apodeiknúo), αποδείχνω (Ελληνικά) (apodeíchno) indoneziană: membuktikan (Bahasa Indonesia) italiană: provare (Italiano)

japoneză: 証明する (日本語) (shōmei-suru) maghiară: bizonyít (Magyar) neerlandeză: bewijzen (Nederlands), aantonen (Nederlands) poloneză: dowodzić (Polski), udowadniać (Polski) portugheză: provar (Português) rusă: доказывать (Русский) (dokázyvat'), доказать (Русский) (dokazát') slovenă: dokazati (Slovenščina) spaniolă: probar (Español) suedeză: bevisa (Svenska), visa (Svenska) swahili: hakiki (Kiswahili) turcă: tanıtlamak (Türkçe) ucraineană: доказувати (Українська) (dokazuvati), доказати (Українська) (dokazati), оказатися (Українська) (okazatisja)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din probă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru probă.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din probō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

proba f.

1. probă, încercare, dovadă

Cuvinte derivate

• probāre