proclamator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză proclamateur.

Pronunție

  • AFI: /pro.kla.ma'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
proclamator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proclamator proclamatori
Articulat proclamatorul proclamatorii
Genitiv-Dativ proclamatorului proclamatorilor
Vocativ proclamatorule proclamatorilor
  1. persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe