procurator

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
procurator

română

Etimologie

Din franceză procurateur < latină procurator, procuratoris.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
procurator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procurator procuratori
Articulat procuratorul procuratorii
Dativ-Genitiv procuratorului procuratorilor
Vocativ procuratorule procuratorilor
  1. magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale.
  2. înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu.
  3. persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar.


Traduceri

Referințe