prodigare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prodiga.

Pronunție

  • AFI: /pro.di'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prodigare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prodigare prodigări
Articulat prodigarea prodigările
Genitiv-Dativ prodigării prodigărilor
Vocativ prodigare, prodigareo prodigărilor
  1. acțiunea de a prodiga și rezultatul ei.


Traduceri