proeminență
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză proéminence.
Pronunție
- AFI: /pro.e.mi'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului proeminență |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proeminență | proeminențe |
| Articulat | proeminența | proeminențele |
| Dativ-Genitiv | proeminenței | proeminențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter proeminent.
- parte proeminentă; ridicătură; protuberanță; convexitate.
Traduceri
Traduceri
