promite

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină promittere. Confer franceză promettre.

Pronunție

  • AFI: /pro'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
promite
Infinitiv a promite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
promit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să promită
Participiu promis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui.
    Promit o carte.
    Promite un salariu mare.
  2. (fig.) a îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile.
    Toamna promite să fie bogată.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe