promontoriu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină promontarium.
Pronunție
- AFI: /pro.mon'to.rju/
Substantiv
| Declinarea substantivului promontoriu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | promontoriu | promontorii |
| Articulat | promontoriul | promontoriile |
| Dativ-Genitiv | promontoriului | promontoriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fâșie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap.
Traduceri
Traduceri
