promulgare
română
Etimologie
Din promulga.
Pronunție
- AFI: /pro.mul'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului promulgare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | promulgare | promulgări |
| Articulat | promulgarea | promulgările |
| Genitiv-Dativ | promulgării | promulgărilor |
| Vocativ | promulgare, promulgareo | promulgărilor |
- acțiunea de a promulga și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a promulga