pronator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză pronateur.

Pronunție

  • AFI: /pro.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pronator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pronator pronatori
Articulat pronatorul pronatorii
Genitiv-Dativ pronatorului pronatorilor
Vocativ pronatorule pronatorilor
  1. (anat.) mușchi care permite mișcarea de pronație.


Traduceri


Adjectiv

  1. (anat.) care permite mișcarea de pronație.


Traduceri

Referințe