pronume

română

Etimologie

Din lat. pronomen. Cf. fr. pronom.

Pronunție

• AFI: /pro'nu.me/

Substantiv

Declinarea substantivului pronume
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pronume	pronume
Articulat	pronumele	pronumele
Dativ-Genitiv	pronumelui	pronumelor
Vocativ	'	'

1. (gram.) parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
2. (prin confuzie) prenume.

Cuvinte apropiate

• pronominal

Traduceri

Traduceri

bosniacă: zamjenica (Bosanski) f. catalană: pronom (Català) cehă: zájmeno (Česky) n. coreeană: 대명사 (daemyeongsa) (한국어) croată: zamjenica (Hrvatski) f. daneză: pronomen (Dansk), stedord (Dansk) engleză: pronoun (English) esperanto: pronomo (Esperanto) finlandeză: asemo (Suomi), pronomini (Suomi) franceză: pronom (Français) m. germană: Pronomen (Deutsch) n. greacă: αντωνυμία (antonymía) f (Ελληνικά) interlingua: pronomine (Interlingua) islandeză: fornafn (Íslenska) n. italiană: pronome (Italiano) m. japoneză: 代名詞 (daimeishí) (日本語)

latină: pronomen (Latina) n. letonă: vietniekvārds (Latviešu) m. maghiară: névmás (Magyar) malteză: pronom (Malti) m. norvegiană: pronomen (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: voornaamwoord (Nederlands) n. papamiento: pronòmber (Papiamentu) persană: ضمیر (zamir) (فارسی), پیشنام (pishnam) (فارسی) poloneză: zaimek (Polski) m. portugheză: pronome (Português) m. rusă: местоимение (mestoiménije) n (Русский) sârbă: заменица (zamenica) f (Српски / Srpski) spaniolă: pronombre (Español) m. suedeză: pronomen (Svenska) turcă: adıl (Türkçe), zamir (Türkçe)

Referințe

• DEX online