pronunţie
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din it. pronunzia.
Pronunţie
- AFI: /pro'nun.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului pronunţie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pronunţie | pronunţii |
| Articulat | pronunţia | pronunţiile |
| Dativ-Genitiv | pronunţiei | pronunţiilor |
| Vocativ | pronunţio | pronunţiilor |
- modul standard în care un cuvânt este făcut să sune atunci când este vorbit
- pronunţare, rostire, mod de a pronunţa.
Traduceri
Traduceri
