prorogare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din proroga.

Pronunție

  • AFI: /pro.ro'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prorogare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prorogare prorogări
Articulat prorogarea prorogările
Genitiv-Dativ prorogării prorogărilor
Vocativ prorogare, prorogareo prorogărilor
  1. acțiunea de a proroga și rezultatul ei.


Traduceri