provoca
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. provocare. Cf. fr. provoquer.
Pronunţie
- AFI: /pro.vo'ka/
Verb
| Conjugarea verbului provoca |
|
| Infinitiv | a provoca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
provoc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să provoace |
| Participiu | provocat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aţâţa, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni.
- Îl provoacă la luptă.
- a avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
- Injecţia i-a provocat o senzaţie de înviorare.
- (spec.) a produce intenţionat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
- A provoca cuiva o supărare.
- a chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o întrecere.
Sinonime
- 1: instiga, asmuţi, chema, invita, (înv.) provocarisi
- 2: cauza, crea, da, determina, face, pricinui, produce, stârni
- 3: cauza, pricinui, produce, (pop.) căşuna, (înv.) trage
Cuvinte derivate
Traduceri
a aţâţa; a instiga
