provocare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din provoca.

Pronunție

  • AFI: /pro.vo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
provocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ provocare provocări
Articulat provocarea provocările
Genitiv-Dativ provocării provocărilor
Vocativ provocare, provocareo provocărilor
  1. acțiunea de a provoca și rezultatul ei.


Traduceri