pubertate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. puberté < lat. pubertas, -atis.
Pronunţie
- AFI: /pu.ber'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului pubertate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pubertate | pubertăţi |
| Articulat | pubertatea | pubertăţile |
| Dativ-Genitiv | pubertăţii | pubertăţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- perioadă a vieţii dintre copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin maturaţia funcţiilor sexuale, prin apariţia caracterelor sexuale secundare şi printr-o dezvoltare psihică intensă.
- La anii pubertăţii.
Sinonime
- (înv.) junie
Cuvinte apropiate
Traduceri
perioadă între copilărie şi adolescenţă
|
