publica
 Vezi și : publică, pública, publicá, publicà
|
română
Etimologie
Din latină publicare.
Pronunție
- AFI: /pu.bliˈka/
Verb
| Conjugarea verbului publica | |
| Infinitiv | a publica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
public |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să publice |
| Participiu | publicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online