pupa
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pu'pa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) pupa |
|
| Infinitiv | a (se) pupa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pup |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pupe |
| Participiu | pupat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
- (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi.
- Nu mai pupi tu plimbare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva)
- (refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva
Traduceri
a săruta
|
|
Etimologie
Derivat regresiv din pupă.
Pronunție
- AFI: /'pu.pa/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru pupă.
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈpyupə/
Substantiv
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
italiană
(Italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'pupa/
Substantiv
pupa f., pupe pl.