pupa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *puppare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) pupa
Infinitiv a (se) pupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pupe
Participiu pupat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
  2. (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajungeobțină ceva râvnit; a dobândi.
    Nu mai pupi tu plimbare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva)
  • (refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din pupă.

Pronunție

  • AFI: /'pu.pa/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru pupă.

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină pupa.

Pronunție

  • AFI: /ˈpyupə/


Substantiv

pupa, pl. pupae sau pupas

  1. pupă

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină pupa.

Pronunție


Substantiv

pupa f., pupe pl.

  1. păpușă
  2. pupă

Cuvinte apropiate