quiver
engleză
(English)
Etimologie
Din germana vestică *kokar-, prin vechea franceză.
Pronunție
- AFI: /ˈkwɪ.vɜː/
Substantiv
quiver, pl. quivers
Verb
| Conjugarea verbului to quiver | |
| Infinitiv | to quiver |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
quivers |
| Trecut simplu | quivered |
| Participiu trecut | quivered |
| Participiu prezent | quivering |