râde

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : radă, rade

română

Etimologie

Din latină ridere.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
râde
Infinitiv a râde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
râd
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să râdă
Participiu râs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate.
    Beau și râd.
  2. a se distra; a se amuza, a face haz de ceva.
  3. a fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura.
  4. (cu determinări în dativ sau introduse prin prep. "la") a arăta cuiva simpatie, surâzându-i.
  5. (despre soartă, noroc) a-i fi cuiva favorabil, prielnic.
  6. a-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs.
  7. a nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns
  • A râde în pumni = a râde pe ascuns
  • A râde cu hohote (sau cu lacrimi) = a râde foarte tare
  • A râde de cineva (sau de ceva) = a lua în râs pe cineva (sau ceva)
  • A-i râde cuiva inima = a simți o mare bucurie
  • (rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură)
  • A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față
  • Râde hârb de oală spartă (sau râde ruptul de cârpit) = se spune despre cineva, care critică pe altul pentru un cusur, pe care îl are el însuși
  • Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva = se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis


Traduceri

Referințe