râgâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a râgâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rɨ.gɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
râgâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râgâitură râgâituri
Articulat râgâitura râgâiturile
Genitiv-Dativ râgâiturii râgâiturilor
Vocativ râgâitură râgâiturilor
  1. râgâială.


Traduceri

Referințe