râs

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă rysĭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
râs
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râs râși
Articulat râsul râșii
Dativ-Genitiv râsului râșilor
Vocativ ' '
  1. mamifer carnivor, de talie medie, având blană galbenă-roșcată cu pete cafenii, cu coadă scurtă și cu câte un smoc de păr în vârful urechilor.

Sinonime

  1. linx


Traduceri

Etimologie

Din latină risus.

Substantiv


Declinarea substantivului
râs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râs râsuri
Articulat râsul râsurile
Dativ-Genitiv râsului râsurilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a râde și rezultatul ei.
  2. totalitate a sunetelor spontane, nearticulate și intermitente, produse de aerul ieșit pe glotă în timpul respirației, care sunt provocate de un sentiment de veselie, bucurie sau plăcere.
  3. bătaie de joc.
  4. (pop.) lucru prost executat.
  5. (pop.) om de nimic.

Expresii

  • De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol
  • A lua (pe cineva) în râs = a-și bate joc (de cineva)
  • A-și face râs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva
  • A face de râs = a pune pe cineva într-o situație ridicolă
  • A se face de râs = a-și strica reputația; a se compromite
  • Râs cu plâns = râs forțat
  • A-l umfla pe cineva râsul = se spune despre cineva care abia își stăpânește râsul
  • A-l apuca pe cineva râsul = a începe să râdă
  • A pufni în (sau de) râs = a izbucni într-un râs brusc, spontan
  • A se strica (sau a se prăpădi, a se tăvăli, a leșina, a plesni) de râs = a râde cu mare poftă și mult
  • După râs vine plâns = se spune cuiva extrem de vesel, pentru a-l tempera


Traduceri