râs
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din slavă rysi.
Pronunție
- AFI: /rɨs/
Substantiv
| Declinarea substantivului râs |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râs | râși |
| Articulat | râsul | râșii |
| Dativ-Genitiv | râsului | râșilor |
| Vocativ | ' | ' |
- mamifer carnivor, de talie medie, având blană galbenă-roșcată cu pete cafenii, cu coadă scurtă și cu câte un smoc de păr în vârful urechilor.
Sinonime
Traduceri
mamifer
|
|
Etimologie
Din latină risus.
Substantiv
| Declinarea substantivului râs |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | râs | râsuri |
| Articulat | râsul | râsurile |
| Dativ-Genitiv | râsului | râsurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a râde și rezultatul ei.
- totalitate a sunetelor spontane, nearticulate și intermitente, produse de aerul ieșit pe glotă în timpul respirației, care sunt provocate de un sentiment de veselie, bucurie sau plăcere.
- bătaie de joc.
- (pop.) lucru prost executat.
- (pop.) om de nimic.
Expresii
- De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol
- A lua (pe cineva) în râs = a-și bate joc (de cineva)
- A-și face râs de cineva (sau de ceva) = a-și bate joc de cineva sau de ceva
- A face de râs = a pune pe cineva într-o situație ridicolă
- A se face de râs = a-și strica reputația; a se compromite
- Râs cu plâns = râs forțat
- A-l umfla pe cineva râsul = se spune despre cineva care abia își stăpânește râsul
- A-l apuca pe cineva râsul = a începe să râdă
- A pufni în (sau de) râs = a izbucni într-un râs brusc, spontan
- A se strica (sau a se prăpădi, a se tăvăli, a leșina, a plesni) de râs = a râde cu mare poftă și mult
- După râs vine plâns = se spune cuiva extrem de vesel, pentru a-l tempera
Traduceri
Traduceri